mi am facut ordine in suflet, in viata. mi am cantarit sentimentele, le am asezat intrun sistem ierarhic ... am ridicat privirea, am deschis ochii si am vazut cine imi este cu adevarat prieten. cei pe care ii consideram prieteni si nu erau i am dat la o parte. am reinnodat prietenii. in viata mea au ramas doar persoanele care tin la mine. am realizat ca nu sunt speciala, dar sunt unica. am refuzat sa mai cred ca "viata este grea", viata este asa cum mi o construiesc eu cu propriile fapte si ganduri. am renuntat sa imi ignor unele sentimente le accept pur si simplu chiar daca unele sunt de o intensitate rara. m am bucurat ca un copil pentru fiecare lauda si cuvant frumos la adresa mea. am inceput sa inteleg complexitatea, misterul si vastitatea sufeltului meu. m am oprit din a ma tortura zilnic cu idei si ganduri stupide ... acum imi accept conditia si actiunile. am inceput sa imi ascult inima mai des decat ratiunea. inca invat sa imi temperez impulsivitatea .... am inceput sa accept inacceptabilul. am observat ca ceea ce sunt e mai puternic decat ceea ce vreau sa par. am inceput sa scriu despre viata mea si despre convingerile mele pentru ca am stiut ca reprezinta drepturile si responsabilitatile mele. am inceput sa ma indepartez de ce ma distruge (lucruri, ideii, persoane). nu imi este teama sa marturisesc propriul adevar pentru ca mi am dat seama cat de valoros este. am renuntat sa mai traiesc in trecut si am inceput sa imi traiesc propria viata. am invatat sa ma exteriorizez pentru durerile din viata in loc sa imi ingreunez inima cu povara lor. am invat toate aceste lucruri si am abandonat tot ce nu era sanatos ... a meritat efortul. DAR nu am invat cum sa traiesc fara siguranta si protectie, fara doua brate care sa ma cuprinda de fiecare data cand simt ca nu mai am putere ... am nevoie de siguranta la fel de mult cum am nevoie de afectiune.
"daca n as avea sentimente as putea deveni cea mai inteligenta femeie de pe pamant."