nu esti langa mine ... nu e o noutate. m am obisnuit sa nu fiu in preajma ta, in gandurile tale si nici macar numele nu mi l mai pronunti. nu mi a fost usor sa ajung aici, a fost un "drum" care am crezut ca nu se mai temina. un drum patat cu lacrimile mele si decorat cu amintirile noastre. 2 luni grele care m au terminat fizic de multe ori, dar de fiecare data am gasit resurse si am mers mai departe. in cele din urma imi dau seama ca totul a fost spre binele meu ... cel mai important este ca tu ai fost o lectie , iar eu am invatat o ca un copil docil. tu esti cel care a dat startul sentimentelor mele si suferintelor mele. poate ca nu m ai crezut nici macar o clipa, poate ca ti a pasat macar putin ... nimic din toate astea nu le stiu pentru ca asa am ales eu. mi am dat seama ca eu sunt propriul meu dusman. mintea mea mi a chinuit sufeltul, mi a tulburat linistea, m a lasat fara energie de prea multe ori pana si linistea simteam ca ma evita. imi doream in fiecare zi sa apara norii negri pentru ca in felul asta nu eram nevoita sa imi ascund lacrimile. daca te uitai cu atentie in ochii mei puteai sa intelegi multe, am aparut in fata ta fara nici o masca cu sentimente sincere. nu era nevoie sa le accepti dar puteai sa elimini durerea pe care am simtit o. in toata aceasta perioada gri singurele pete roz au fost actiunile tale pe care le am vazut din umbra. nu am resentimente, tin la tine si iti doresc numai binele, iti respect decizia daca asta te face fericit.