de aici a pornit totul ... toata starea mea de confuzie
nu mi a fost mereu frig asa cum imi este acum ... nu stiu de unde vine frigul ... de nicaieri de peste tot. am incercat toate posibilitatile sa ma incalzesc dar degeaba, singura nu ma pot incalzi. incep sa ma gandesc la ce imi lipseste, de ce am nevoie, de cine am nevoie ... am nevoie de caldura, doar ea imi poate oferi siguranta si senzatia de bine de care am atata nevoie.
niciodata nu mi am dorit mai mult decat acum sa plec, sa caut, sa descopar ce mi lipseste, sa i au ce imi apartine, am nevoie de siguranta si fericirea altui loc. am nevoie de detaliile marunte ce imi reamintesc mereu pentru ce traiesc si pentru cine traiesc.
mai mult ca oricand vreau sa fug, sa scap, sa cresc, sa ma bucur, sa fiu fericita ... departe de tot ce cunosc si de tot ce m a format. nu stiu de ce dar am inceput deja sa ma obisnuiesc cu gandul ca voi fi departe .... aici parca toate imi fac rau si vor sa ma raneasca ... imi e frica sa mai cred, sa mai simt, sa mai sper. totul e confuz ... stiu ce vreau si nu gasesc aici, stiu ce simt dar imi e frica de suferinta.
nu imi doresc imposibilul nici lucruri materiale ... vreau doar normalitatea care pare imposibil de gasit in momentele astea